Inca stau si il astept cu un pahar de vin in mana. A intarziat deja 2 ore, mai urma inca 5. Cele 11 luni si 29 de zile s-au scurs o data cu inghititurile mele de vin moldovenesc. Pregatisem lumanari parfumate si muzica romantica pe fundal. Era atat de banala atmosfera incat s-a amestecat cu un sirag de roua pe obraz. Nu eram in cea mai buna stare, si nici nu puteam fi … stiam ca o sa imi aduca 11 trandafiri visinii si alte 29 de petale albe, iar la miezul noptii urma sarutul pasional urmat de scena de amor pe parchet proaspat lacuit. Era stabilit fiecare pas, fiecare gest, fiecare lacrima.
Prinsa in valtoarea gandurilor mele prestabilite, am fost deranjata la telefon de tonul vocii tipului cu care flirtasem in urma cu 2 seri. Flirtasem cu el din dorinta de a reaprinde in mine ceva ce se pierduse pe drum. Conduceam discutia doar ca sa am senzatia ca imi apartine si ca pot domina barbatul. Imi placea sa fiu curtata. Imi dadea o oarecare siguranta. Am aranjat o intrevedere in parcul Cismigiu. Stiam ca vederea din camera lui da spre parc. Sau cel putin asa mi-a zis. As fi vrut sa savurez tigara acolo.
Seaca pe dinauntru, fara sentimente, m-am intalnit cu zambetul lui strengar in fata blocului. Partida ce a urmat nu mi-a stimuleazat creierul mai mult decat m-ar fi stiumulat trasul unui fum dintr-o tigara.
Am cazut in aceasta situatie denigranta tocmai pentru a ma putea bucura de confortul si linistea pe care mi-o da EL, pentru a-mi putea regasi seninatatea sentimentala.
