Inca stau si il astept cu un pahar de vin in mana. A intarziat deja 2 ore, mai urma inca 5. Cele 11 luni si 29 de zile s-au scurs o data cu inghititurile mele de vin moldovenesc. Pregatisem lumanari parfumate si muzica romantica pe fundal. Era atat de banala atmosfera incat s-a amestecat cu un sirag de roua pe obraz. Nu eram in cea mai buna stare, si nici nu puteam fi … stiam ca o sa imi aduca 11 trandafiri visinii si alte 29 de petale albe, iar la miezul noptii urma sarutul pasional urmat de scena de amor pe parchet proaspat lacuit. Era stabilit fiecare pas, fiecare gest, fiecare lacrima.
Prinsa in valtoarea gandurilor mele prestabilite, am fost deranjata la telefon de tonul vocii tipului cu care flirtasem in urma cu 2 seri. Flirtasem cu el din dorinta de a reaprinde in mine ceva ce se pierduse pe drum. Conduceam discutia doar ca sa am senzatia ca imi apartine si ca pot domina barbatul. Imi placea sa fiu curtata. Imi dadea o oarecare siguranta. Am aranjat o intrevedere in parcul Cismigiu. Stiam ca vederea din camera lui da spre parc. Sau cel putin asa mi-a zis. As fi vrut sa savurez tigara acolo.
Seaca pe dinauntru, fara sentimente, m-am intalnit cu zambetul lui strengar in fata blocului. Partida ce a urmat nu mi-a stimuleazat creierul mai mult decat m-ar fi stiumulat trasul unui fum dintr-o tigara.
Am cazut in aceasta situatie denigranta tocmai pentru a ma putea bucura de confortul si linistea pe care mi-o da EL, pentru a-mi putea regasi seninatatea sentimentala.
Prin cate etape trebuie sa trecem pentru a ne maturiza? Cati oameni trebuie sa cunoastem pentru a selecta dintre ei pe cei cu care vrem sa intretinem o relatie de durata, de cativa zeci de ani ?
Dupa liceu, dupa facultate, dupa primul job, dupa al doilea job, dupa….de fiecare data cred ca spunem ca ne vom mai intalni, ne vom suna, vom trimite mailuri cu bancuri, vom merge in excursii, ne vom distra, vom pastra ce am format timp de 4 ani, 2 luni sau 1 zi. Optimisti ca de obicei, incepem inca o etapa din viata noastra. Urmam un drum al vietii in care sunt stationati diferiti oameni care asteapta sa ii luam la drum. Sa facem virajele respective, sa fim atenti cu ei precum portelanul cand intalnim denivelari pentru limitarea vitezei, iar pe parcurul drumului sa zambim si sa le oferim miere gratis. Vine insa timpul cand se soseste la destinatie, si vor trebui sa coboare din masina pentru a-si continua traseul. Drumurile se bifurca la un moment dat, si masina noastra nu duce decat intr-o directie.
Desi pe drum au promis ca or sa fie la nunta, ca vom creste copiii impreuna, si ca vom cumpara prosoape mereu din acelasi loc..undeva ii asteapta alta masina.
De la 13 la 16 ani, m-am “chinuit” sa ma indragostesc la prima vedere. Orice tip pe care il zaream era o potentiala “viitoare dragoste la prima vedere”. Blond, brunet, kaki, cu tepi sau par ondulat, cu ochi albastrii, verzi sau rosii, toti aveau sufletul “mare”. Mersul agale si vocea barbatoasa pentru un pusti de 14 ani ma chemau langa el, salivand langa el de placere si cu un grad ridicat al apetitului sexual.
Cu totii cred ca aveam fantezii sexuale la varsta aceea frageda, cand geometria in spatiu si sexul se imbinau de minune. Se intampla sa caut reviste sub saltea fratelui, poate poate gaseam vreuna cu femei goale. Am avut multe incercari de masturbare in fata oglinzii, imitand curvele din filmele americane, si ma uitam la fata mea crispata si plina de dorinta de a avea orgasm. Penibilul din mine ma aducea in starea de a rade in hohote, uitand de fapt ceea ce incepusem in fata oglinzii.
In miercurea aceea, cand inca nu exista Orange Wednesday, unul dintre prietenii lui frati-miu m-a trantit in capita de paie din spatele casei taranesti. Inima mi-a luat-o razna. Trebuia sa urmeze cea mai tare partida de sex din istoria omenirii. Creierul facea tot posibilul sa ajung la orgasm inainte ca el sa faca ceva. Respiratia se accelerase, incepusem sa transpir. Clar ca ma indragostisem. Era prima data cand il vedeam. Ochii lui verzi si mari se uitau blajin la mine cand mi-a spus: “te invitam la discutia noastra despre echipamentele de testare dinamica a profilelor longitudinale ale arterelor rutiere”. Gura mi s-a inchis automat, fata mi s-a ingalbenit, corpul a inceput sa imi tremure de nervi si creierul a uitat ce inseamna “dragoste la prima vedere”.
PS: M-am hotarat sa nu ma mai indragostesc, pentru a nu mai fi invitata la astfel de sesiuni de discutie.
Stau si ma gandesc cum TOTUL s-a aranjat in cele din urma. Au disparut sentimentele de nesiguranta, clipele de invidie, momentele de singuratate. Pot spune ca momentan sunt FERICITA.
Am trecut de perioada LOR. I-am lasat in urma cu toate grijile, frustrarile, esecurile, dar si cu viata minunata pe care o vor avea dupa ce vor depasi momentul de “fucked up”.
I-am abandonat si pe EI 2. Nu mai puteam sa fiu partasa la toate suferintele lor de cuplu, cand eu le aveam pe ale mele. Nu mai puteam asculta sfaturile lor, cand primeam sfaturi de la batrana din parc pe care nu o cunosteam, si care avea 2 pisici, 3 caini si o fata in Suedia.
I-am parasit si pe EI 300. Aveam sentimentul ca sunt intr-o vagauna cu prosti, ca nu ma puteam dezvolta si nu imi puteam arata adevaratul suflet, care pe atunci era undeva ingropat la 23 m sub pamant, si acoperit cu o stanca de 23 tone.
Toate s-au rezolvat. A aparut un EL, care a dat stanca de 23 tone la o parte, a sapat 23 m sub pamant si mi-a recuperat sufletul. Impreuna cu el am sadit o floarea soarelui.
Am recuperat ALTI 2, cu alte probleme, cu alte suferinte, si cu alte bucurii. Aceleasi. Incercam cu acesti ALTI 2 sa construim un puzzle imens.
Am cunoscut ALTI 300, cu alte pricipii, alte ganduri, alte provocari.
Dar a ramas aceeasi batranica in parc cu 2 pisici, 3 caini si o fata in Suedia.
Parasind 360-ul, mi-am indreptat atentia catre altceva. Vroiam sa arunc vechiul la gunoi, sa-mi abandonez pantalonii si masculinitatea si sa incep sa port fuste. Nu sunt baiat, sper sa nu se inteleaga asta, dar eu si margelele nu prea ne impacam. De aceea imi justific prezenta feminina prin existenta CraieseiDinPovesti.
pe 9 octombrie
